Filme

Filter By
Nunta mută

Nunta mută

2008 · Romania

⁣Povestea reală a nunții a doi tineri dintr-un sat din România anului
1953

O echipă de jurnaliști de la Paramedia ajunge într-o comună izolată în
căutarea unor povești paranormale despre care să facă un film. Ziariștii
sunt întâmpinați de primarul Valentin Gogonea, care le servește pe post
de ghid. El le spune că acolo a fost un sat pe care comuniștii l-au ras
de pe fața pământului și au construit o fabrică în loc. Fabrica este
astăzi în ruină, iar ziariștii văd printre zidurile rămase încă în
picioare femei îmbrăcate în negru cu lumânări în mâini și o fată
îmbrăcată în mireasă și cu o coroană de flori pe cap. Surprins de cele
văzute, Băboi îi cere primarului să-i explice care este povestea
satului.

În primăvara anului 1953 doi tineri din acel sat - Iancu și Mara - au
hotărât să se căsătorească. Iancu se iubise înainte cu Smaranda, fiica
Mutului, pe care a părăsit-o apoi. Fata înnebunise și începuse să umble
pe ulițele satului și prin pădure în rochie de mireasă și cu o cunună de
flori pe cap. Tatăl Marei, Grigore Așchie și tatăl lui Iancu, Haralamb
Vrabie, stabilesc ca nunta să aibă loc în joia de dinaintea începerii
Postului Mare din săptămâna următoare.
Satul este condus de un sfat popular în frunte cu comunistul Voicu
Gogonea. În apropierea satului se află cantonată o unitate sovietică de
tancuri. Din cauza izolării sale, satul nu este electrificat. Cu toate
acestea, cu ajutorul inventatorului Coriolan, instructorul cultural
Sandu Praștie de la Comitetul Județean de Partid le proiectează
sătenilor în acea sâmbătă un film propagandistic.

În ziua următoare prin sat trece un circ ambulant. Smaranda este găsită
violată și ucisă în pădure, având în mână o decorație militară
sovietică. Ea este înmormântată, dar invitații la parastasul de după
înmormântare o văd pe decedată în pragul ușii. Speriindu-se, o femeie
scapă cănile cu vin. Participanții la parastas dau fuga la cimitir,
dezgroapă sicriul și o găsesc pe Smaranda cu picioarele pătate de vin
roșu.

Joia are loc nunta Marei cu Iancu. În ziua nunții, Gogonea vine la locul
nunții cu tovarășul Dumitru Păstaie de la Comitetul Județean de Partid
și cu căpitanul Vladimir Bezimialnîi, comandantul Diviziei a IV-a
Sovietice cantonată în apropierea satului, și-i anunță pe nuntași că în
noaptea trecută a murit Iosif Visarionovici Stalin, conducătorul URSS,
și au fost decretate șapte zile de doliu internațional în care sunt
interzise toate manifestările cu caracter popular (nuntă, înmormântare,
meci de fotbal etc.). Ofițerul rus îi anunță pe nuntași că au o oră la
dispoziție pentru a elibera locul, în caz contrar vor fi deferiți
justiției și judecați în regim de urgență pentru înaltă trădare.

Nunta nu poate fi amânată totuși pentru că părinții mirilor tăiaseră
patru porci și doi viței, iar mâncarea s-ar strica în șapte zile. Mesele
sunt strânse, iar nuntașii pleacă. Totuși, după ce se înserează,
nuntașii vin pe furiș în casa socrului mic pentru a-și continua
petrecerea.

Festivitatea se transformă într-o nuntă mută. Ferestrele sunt acoperite
cu draperii groase, sticlele și paharele sunt învelite în cârpe pentru a
nu face zgomot, copiii sunt legați la gură pentru a nu face gălăgie,
lăutarii mimează muzica, cucul care iese din ceasul cu cuc este strâns
de gât de către socrul mic, nuntașii vorbesc în șoaptă și prin
„telefonul fără fir".

Tragicul situației o face pe mireasă să izbucnească în plâns, probabil
gândindu-se că nu așa își imaginase ea ziua în care va deveni soție.
Înduplecat de tristețea ficei sale, socrul mic dă poruncă tuturor să
înceapă petrecerea în adevăratul sens al cuvântului. Nuntașii încep să
danseze și să chiuie, iar după câtva timp casa începe să se cutremure și
prin pereți pătrunde țeava unui tanc sovietic. Soldații ruși întră în
casă, împușcându-l pe socrul mic și luându-i cu ei pe ceilalți bărbați.
Președintele Sfatului Popular a fost împușcat a doua zi, iar fiul său,
Gogonică, actualul primar, a rămas singurul bărbat într-un sat de
văduve. Potrivit scenariului, nuntașii au fost deportați în Siberia, de
unde mirele s-a întors după 13 ani, doar ca să moară.

Filmul se încheie cu echipa de filmare de la Paramedia venită în acest
sat pentru a găsi o poveste paranormală. Aceștia vor să îi ia un
interviu unei bătrâne, care se dovedește a fi chiar Mara, mireasa care a
avut parte de o nuntă mută.

Un film de Horaţiu Mălăele

Dramă

8
Titanic Vals

Titanic Vals

1965 · Romania

Destinul unui om obișnuit și onest intrat, fără voie, în malaxorul electoral al vieții politice românești interbelice, care-l manipulează aducându-l în starea de victimă. Ecranizare dupa piesa cu acelasi nume de Tudor Musatescu.

Admirator al operei caragialiene, Tudor Mușatescu reia subiectul vieții politice românești din perioada interbelică. Cu “Titanic-Vals” (1932), Mușatescu a marcat un moment important în literatura noastră (1932), moment care venea să ridice prestigiul dramaturgiei naționale și să atragă interesul publicului pentru repertoriul românesc. O frescă a provinciei autohtone aflată în fierberea campaniei electorale parlamentare.

Autorul urmărește destinul unui om obișnuit și onest (Spirache Necșulescu), funcționar modest la prefectură, om cu familie grea. O neașteptată moștenire de 50 de milioane de lei îl aruncă pe un traseu de destin, la care nu gândise niciodată. Împotriva propriei voințe, omul se vede antrenat în manevrele politicianiste locale. Autorul îl antreneazǎ pe blândul si onestul Spirache într-o rotație existențială de 180 de grade față de vechiul său fel de trai. Protipendada politică a urbei, dar și familia sa mânată de interese meschine, egoiste, animată de o uriașă dorință de parvenire îl presează să intre în politică pentru un post de deputat. Obligat să țină un discurs politic, în stilul demagogic obișnuit în asemenea împrejurări, Spirache spune de la balconul Primăriei, cu sinceritate, că nu poate promite nimic concetățenilor săi și ca deputat “nu va face nimic”.

Sinceritatea vorbitorului cucerește corpul electoral, săturat de minciuni. Exuberanța alegătorilor este imediat confiscată de lichelele politice ale orașului, care îl aplaudă, considerând succesul lui Spirache ca fiind o performanță a șmecheriei lor. Având imaginea corectă a unui viitor social, în care nu-și găseste locul, Necșulescu e dezamăgit. Are sufletul frânt contemplându-i pe cei din jurul său, debordând de fericire cu gândul la avantajele extraordinare ce-i așteaptă.

Birlic realizează în film un rol de zile mari! Plecând la București cu trenul, de la fereastra vagonului, Spirache al său are un zâmbet ciudat, care anunță, parcă, o surpriză…

Diverse

9